A alege pe sprânceană

Când spunem despre cineva sau despre ceva că este ales pe sprânceană, legăm de acea persoană sau de acel lucru ideea unei valori, a unei calități deosebite. Atât în poezia populară, cât și în textele scriitorilor noștri, expresia este des folosită, fiindcă ea are însușirea de a spune mult în două-trei cuvinte.

Zice, de pildă, un creator de stihuri populare: „El că mi-l alege,/ Pe gene, sprâncene…, iar un personaj din teatrul lui I.L. Caragiale rostește „vorba“, în desfășurarea acestui dialog: Leonida: Să-ți spun ce fel de oameni, Efimița: Ceva tot unul și unul. Leonida: Ai mai prima, domnule, aleși pe sprânceană, care mai de care…“.http://promenada-culturala.ro/a-alege-pe-spranceana/

Cătălina Ponor

Înțelesul expresiei rezultă, cât se poate de clar, și din pasajele amintite. Rămâne să arătăm pe ce anume observație a realității obiective se bizuie el. Desigur, trebuie să pornim de la faptul că sprâncenele sunt considerate ca un element de seamă în alcătuirea chipului omenesc. Ele nu sunt – de cele mai multe ori – un simplu, un neînsemnat detaliu fizionommic, ci o componentă caracteristică menită să-i dea chipului farmec, frumusețe.

Că așa stau lucrurile reiese și din aceste versuri populare, în care autorul lor vede în sprâncenele iubitei însăși chemarea dragostei: Sprâncenele dumitale…/ Când le sui, când le cobori/ Din picioare mă dobori…“

Extras din „Carte despre limba românească”, de N. Mihăescu, EDP, 1972

https://www.avantaje.ro/articol/diminueaza-ridurile-dintre-sprancene

SPRÂNCEÁNĂ,sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊ Expr. A încreți (sau a încruntasprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire. A se uita (sau a pândipe sub sprâncene = a se uita pe furiș. A alege pe (sau dupăsprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc. A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [Var.: sprinceánă s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena). (Sursa: DEX ’98 ) Copy to clipboard

SPRÂNCEÁNĂ s. 1.(ANAT.) (înv.) sufruncea. (Are ~ene stufoase.)2. bucată, fâșie, limbă, petic. (O ~ de pădure.)3.(GEOGR.) coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmiș. (~ muntelui.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SPRÂNCEÁNĂ s. v. dâră, dungă, fascicul, fâșie, rază, trâmbă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sprânceánă s. f., g.-d. art. sprâncénei; pl. sprâncéne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SPRÂNCEÁNĂ ~énef. 1) (la om) Fiecare dintre cele două dungi arcuite de păr de deasupra ochilor. ◊ A încrunta (sau a încreți) ~enele (saudin ~ene) a manifesta supărare, dispoziție rea. A privi (saua se uita) pe sub ~ene a privi încruntat. A alege pe (saudupă) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Aleși (ca) pe ~ arătoși, chipeși. 2) Extremitate superioară alungită a unui deal sau munte; creastă; culme; coamă. 3) fig. Porțiune lungă și îngustă; șuviță. [G.-D. sprâncenei] /supercina (Sursa: NODEX )

Leave a Comment